De ce bataia nu este rupta din Rai!

stop-1715720_960_720 

Intr-o lume a lui „politically correct”in care cel putin pe partea de educatie inca se oscileaza puternic intre stilul autoritar si cel democratic, in care parintii sunt bulversati de informatii uneori contradictorii, supra-aglomerati de programul zilnic, stresati poate de sarcinile de serviciu si sub presiunea constanta a lui „trebuie”sa fiu cel mai bun sosesc in cabinet parinti preocupati de atitudinea, stilul de atasament si comportamentele copiilor lor. Laudabil si nimic ingrijorator pana aici. Numai ca dupa cateva sedinte in care incercam sa vedem de unde provin comportamentele nedorite (slabe rezultate scolare, comportament opozitionist,  comportament violent cu alti copii, anxietate, lipsa increderii in sine) si sa le inlocuim cu unele functionale, „elefantul roz” din camera se dezvaluie si de cele mai multe ori copilul este cel care spune primul „as vrea sa nu ma mai bata!” urmat aproape invariabil de scuza parintilor „ dar noi nu il batem, ce? O palma la fund e bataie? Ne iesim din pepeni cateodata si il mai ciufulim”. As vrea in cele ce urmeaza sa clarific 3 lucruri: de ce bataia reprezinta incapacitatea adultului de a-si gestiona corespunzator propriile emotii, de ce bataia este considerata abuz si mai ales de ce bataia NU functioneaza. Continuarea

Reclame

Baby blues sau depresie post partum?!?!

Depresia post partum nu este un moft, este o realitate a vietii si din punctul meu de vedere trebuie tratata cu maxima seriozitate deoarece  prin gravitatea ei in unele cazuri poate pune in pericol doua vieti: a mamei si a copilului. Depresia post natala nu apare ca urmare a “ceva” ce prospata mamica face sau nu face, si nu tine cont nici de rasa, etnie, cultura sau patura sociala sau starea economica. Aceasta rezulta dintr-o combinatie de factori fizici si emotionali. Pe de o parte exista componenta hormonala: in urma nasterii nivelurile de hormon iscad rapid in concentratie iar acest lucru duce la anumite schimbari chimice in creier. Avem apoi de a face cu o stare de oboseala permanenta a mamei, insotita de un sentiment de teama ca nu va fi capabila sa se adapteze corespunzator noului statut. Din punctul meu de vedere la crearea acestui sentiment de inadecvare contribuie si societatea care pe de o parte inainte de nastere prezinta viitoarei mamici doar “partea plina a paharului” si povesteste doar despre minunatia de a fi mama, nu si despre greutatile care apar, iar apoi peste tot citesti despre super mame care au niste super copii si sunt tot timpul ca scoase din cutie, iar copii lor sunt perfectiunea si cumintenia intruchipata. Toate acestea creeeaza viitoarei mamici o serie de asteptari nerealiste care in momentul in care dau piept cu realitatea vietii maresc prapastia dintre vis si realitate, cu toate sentimentele ambivalente sau negative existente. Un lucru este cert, schimbarea este foarte mare, viata isi cauta alte coordonate pe care sa se aseze si sa isi gaseasca echilibrul, si chiar daca mai ales primele luni vin la pachet cu un bebe total dependent de tine, cu nopti de nesomn si zile care parca nu au sens cu timpul lucrurile se vor aranja, balanta se va echilibra. Ce este foarte important de stiut de catre tinerele mamici este ca in aceasta perioada fragila sa ceara ajutor si sa accepte ajutorul pe care ceilalti il ofera. Mama, sora, sotul sau o bunica ce se ofera sa stea cu cel mic chiar si pret de o cana cu ceai sau pe durta unui dus revigorant reprezinta un suport psihologic de nepretuit si trebuie privit ca atare, acceptat si cerut. Nici un copil nu are nevoie de o mama eroina care intre doua scutece schimbate da cu aspiratorrul si face de mancare, ci are nevoie sa vada un zambet cald pe fata celei care i-a dat viata. Continuarea

Sa mai si zâmbim!

Desi este unul dintre cele mai naturale lucruri cu putiinta, in epoca lui “trebuie” si “nu am timp” se pare ca uitam sa zambim.  Dar dincolo de a fi un simplu indicator al starii de bine sau de fericire zambetul este cu adevarat un medicament miraculos care ne poate aduce aduce o multime de beneficii. Vorbim bineinteles de zambetul autentic, real, , acela care schimba toata expresia fetei, ridica colturile gurii si ale buzelor si care increteste coltul ochilor. Spun acest lucru deoarece conform studiilor exista 19 tipuri de zambet si doar 6 dintre ele sunt asociate cu starea de bine, fericire sau multumire, restul aparand in situatii in care ne simtim rusinati, neincrezatori, inconfortabil,  cand mintim sau cand ne doare ceva. Dar daca cele 6 tipuri de zambete care apar in situatii benefice pentru noi sunt un raspuns al organismului la emotiile pozitive resimtite, celelalte 13 nu tin cont de ceea ce simtim ci mai degraba de mesajul pe care vrem sa il transmitem.

Vorbim asadar in continuare despre zambetul autentic, real , cel care apropie oamenii, creste motivatia, schimba starea de spirit si daca ne amintim de Ion Creanga poate schimba si starea vremii “Ieşi copile cu părul bălai şi râde la soare doar s-a îndrepta vremea”

  1. Zambetul este contagios! La propriu, nu este doar o metafora ci conform mai multor studii desfasurate in Suedia (2002, 2011) suntem tentati sa zambim inapoi. De fapt in timpul studiilor s-a dovedit ca este foarte greu sa ne incruntam la o persoana care ne zambeste si ca Continuarea

Despre bullying , ce este si cum ii putem face fata

Provenit din englezescul “bully”(bataus, huligan), termenul de bullying defineste o actiune intentionata, repetata, bazata pe un dezechilibru de forte care este indreptata spre ranirea fizica sau psihica a unei persoane, pentru a obtine suprematia asupra sa.  Este de fapt o forma de abuz care se poate manifesta fie la nivel fizic: palme, loviri, imbranciri, brutalizari, fie verbal: tipete, critici, jigniri, porecle, sarcasm, zvonuri, amenintari, insulte, minciuni, fie emotional (deopotriva  relational si social) prin intimidare, izolare, manipulare, marginalizare sau excludere, sau virtual (cyberbullyng) prin mesaje suparatoare, imagini denigratoare fie pe tefon sau alte medii de comunicare online, care sunt facute cu aceeeasi intentie de denigrare, excludere, jignire. Cel mai adesea vorbim despre fenomenul de bullying in medii frecventate de copii si adolescenti, si anume la scoala, liceu, pe strada. Printre primele semne pe care un parinte le poate identifica in cazul in care copilul sau se confrunta cu astfel de probleme sunt tristetea accentuata, copilul pare speriat tot timpul, este obosit si nu se poate odihni, are un apetit alimentar in scadere sau chiar nu mai are pofta de mancare , ii scad rezultatele scolare ca urmare a scaderii capacitatii de concentrare iar apoi poate aparea si un dezinteres fata de scoala, apar evitari situationale: de exemplu incepe sa mearga la scoala pe jos cateva statii bune de autobuz pentru a nu se mai intalni in autobuz cu agresorii, diferite somatizari pe care nu le poate explica :dureri frecvente de cap sau de stomac, fara cauza organica. Continuarea

Detinem atat de multe dar avem avem atat de putin…..

Alergam din ce in ce mai mult prin viata si prin lume cu dorinta fatisa, sau ascunsa, de a aduna si de a  avea cat mai mult. De a avea case, bani, masini, gadgeturi la moda, in speranta ca toate acestea ne vor aduce linistea sufleteasca, si pacea in familie si o multime de prieteni care sa se bucure alaturi de noi. Si asa, ajungem sa detinem din ce in ce mai multe bunuri materiale si sa avem din ce in ce mai putin pentru sufletul nostru.

Avem prea multe haine colorate in dulap, dar cateodata atat de putina culoare in privire. Continuarea

Pe Canapeaua Timpului…despre Iertare

Dupa ce o vreme am fost certati, eu si Trecutul avem acum o relatie frumoasa de prietenie si acceptare. Si imi face bine din cand in cand sa il vizitez si sa stam de vorba pe Canapeaua Timpului. Mai zilele trecute, intr-o dilema fiind referitoare la iertare, i-am facut o vizita….

Eu:- Ce inseamna sa ierti? De ce toata lumea ii da inainte cu beneficiile iertarii…. Nu vreau sa uit si sa iert…. Imi place sa imi pastrez memoria intacta.

Trecutul:- Iar esti pe fuga… versi cuvintele cu un debit nebun, si te astepti ca eu Continuarea

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte…(Mami, dar mi-ai promis……)

Am fost intrebata mai zilele trecute, ce fel de promisiuni nu ar trebui sa isi incalce parintii fata de copiii lor. Cand vine vorba despre promisiuni facute copiilor, primul lucru care imi vine in minte este acela ca promisiunile trebuie respectate, toate, intotdeauna. Poate ii consideram prea mici, prea nestiutori, prea usor de “dus cu zaharelul” si credem ca vor uita si nu se va intampla nimic, dar cum am mai spus-o si cu alte ocazii, cuvintele lasa uneori rani mai adanci decat ne-am astepta. Asa ca propunerea mea este sa nu le facem copiilor promisiuni ferme decat daca suntem convinsi ca le vom putea duce la indeplinire. Continuarea

Tantrumurile la copil…. teatru de razboi – solutii de criza (3)

In articolele precedente Tantrumurile la copii…sau cand mami vrea sa isi dea demisia (1) si Tantrumurile la copii….cum gestionam situatia (2) am incercat sa explic aceste crize si sa vedem ce putem face sa le prevenim. Numai ca de foarte multe ori ne vedem puse in situatia de a ne confrunta fata in fata cu “micul monstru”, care nu tine cont daca suntem acasa sau in public. Voi enumera mai jos cateva idei despre cum am putea sa gestionam un tantrum, cu precizarea din nou, ca nici una nu reprezinta o solutie general valabila, cu rezultate infailibile, ci ca intotdeauna trebuie sa tinem cont si sa ne cunoastem propriul copil. Continuarea

Tantrumurile la copii….cum gestionam situatia (2)

Am vorbit intr-un articol precedent despre ce inseamna exact aceste tantrumuri, aceste crize de plans, lovit, urlat, dat cu fundul de asfalt, smuls parul din cap si alte comportamente extreme de atragere a atentiei. Detalii gasiti in “Tantrumurile la copii…sau cand mami vrea sa isi idea demisia”  . Dar foarte multe mamici ma intreaba concret ce fac in aceste situatii. In primul rand va pot spune ca nu exista solutii unanim valabile, ca fiecare mamica isi cunoaste cel mai bine puiul, ca fiecare copil este unic, si ca in randurile de mai jos sunt niste sugestii pentru o posibila gestionare a situatiei, solutii de incercat si de pastrat cele care dau rezultate in fiecare caz in parte. Continuarea

Dialoguri asertive cu Trecutul….

Nu realizez foarte bine cand s-a intamplat, dar cred ca la un moment dat m-am certat cu Trecutul…altfel nu inteleg de ce toate cartile de psihologie si psihoterapie imi spun ca trebuie sa ma impac cu el!

Probabil, candva, intr-un anumit moment de restriste, pe care sincer nu mi-l amintesc, i-am spus “din acest moment suntem certati, si nu mai vreau sa te mai vad niciodata (aici s-a conformat!!!) si nici sa mai aud de tine! (aici s-a razbunat, pentru ca exista o multitudine de situatii si de oameni care imi tot vorbesc despre el). Iar el, Trecutul, cel mai probabil mi-a raspuns “ Razboi vrei, razboi vei avea. Ne certam, asa cum vrei tu, dar voi avea grija ca toate zilele Prezentului si Viitorului tau sa fie tributare acestei rupturi intre noi, si in fiecare dintre ele sa porti dialoguri interioare care incep cu “ce ar fi fost daca…”, “ce bine era daca atunci faceam…”, “ daca as putea schimba Trecutul cu siguranta ca…”. Si tine minte, cei care nu sunt dornici sa-si aminteasca trecutul, sunt condamnati sa il repete!!!”
Continuarea