Tantrumurile la copii…sau cand mami vrea sa isi dea demisia (1)

Imi place sa spun ca a fi parinte, dar mai ales a fi mama, este o slujba full-time de 24 de ore pe zi remunerata doar in zambete si pupicei. Dar ce te faci cand pupicii se transforma in zgarieturi si lovituri, zambetele in urlete si mandria de a fi mama in rusinea de a nu fi considerata o mama adecvata?!?….pai iti vine la propriu sa iti dai demisia, numai ca din acest serviciu nu prea poti, si atunci tot ce iti ramane de facut este sa inveti sa gestionezi situatia.

Dar sa le luam in ordine si sa intelegem intai ce sunt aceste tantrumuri, cum si cand se manifesta. Sunt considerate accese de furie, ce pot aparea deopotriva la copii si adulti, care vin din incapacitatea persoanei in cauza de a gestiona frustrarea, incercarile sau schimbarile de moment. Sunt caracterizate de incapatanare, plans violent, tipete, manie, rezistenta la incercarile de a calma situatia, pot ajunge pana la loviri, si uneori nu inceteaza nici daca “telul” a fost atins. In limbaj popular spunem ca cel mic parca a innebunit, nu mai rationeaza, nu mai reactioneaza la argumente logice. Si nu suntem departe de adevar, pentru ca in acel moment emotiile preiau controlul cortexului frontal, cel insarcinat cu deciziile si judecata rationala. Asadar din acest motiv nu functioneaza sa vorbesti despre problema, sa o explici logic si rational, pentru ca acea parte a creierului este in acel moment de furie blocata. Este ca si cum ai incerca sa inveti pe cineva sa inoate atunci cand el se ineaca. Pur si simplu nu functioneaza!

Cand apar aceste accese de furie si deznadejde? Incep prin a spune ca aceste crize sunt perfect normale la copii mici, au debutul undeva in jurul varstei de 1 an, si continua pana pe la 3-4 ani, scazand treptat in frecventa, durata si intensitate si apoi disparand complet. Daca in trecut erau considerate semne ale unui viitor comportament antisocial, acum sunt considerate simple manifestari ale pierderii controlului si ale frustrarii, sentimente noi pe care copilul inca nu stie cum sa le gestioneze.Crizele pot aparea  atunci cand cel mic incearca dar nu reuseste sa duca la bun sfarsit o anumita sarcina, atunci cand incearca sa comunice ceva, o nevoie, o dorinta si simte ca nu se poate face inteles. De exemplu in jurul varstei de doi ani, un copil are un vocabular limitat (poate rosti in jur de 50 de cuvinte si nu poate “lega” mai mult de doua in acelasi timp), parintii nu il inteleg intotdeauna iar strainii il inteleg si mai putin. De asemenea pe un fond de nevoi fiziologice nesatisfacute, foame, sete, oboseala, in general la toata lumea scade rezistenta la frustrare iar la copii implicit creste sansa declansarii unui tantrum. La copii mici de 1-2 ani cele mai multe astfel de crize tin de vocabular, de cum cei mici incearca sa isi exprime nevoile si nu reusesc sau simt ca nu se fac intelesi, la 3-4 ani independenta copilului creste iar tantrumurile sunt declansate mai ales de dorinta de afirmare si de satisfacerea unor nevoi.

Cateodata avem impresia ca cei mici o fac intentionat pentru a ne calca pe nervi, dar asta inseamna sa le dam prea mult credit! Copiii nu au planuri diabolice sa enerveze sau sa isi puna parintii in situatii penibile, pentru ei asa cum am mai spus aceste crize sunt doar un mod de a-si exprima frustarea. Daca vorbim insa de copii mai mari, trecuti de 5 ani, tantrumurile pot reprezenta un comportament invatat, si anume in cazul in care de-a lungul timpului parintii recompenseaza aceste crize, copiii observa ca printr-un asemenea comportament obtin ceea ce vor si este foarte probabil ca situatiile sa continue si dupa 5 ani ca o arma secreta de a obtine ce isi doresc.

Ca o concluzie la cele scrise mai sus, tantrumurile pot aparea fie ca cei mici isi doresc sa obtina ceva, un lucru material, isi doresc sa inceteze un comportament sau o situatie ( se plictisesc la restaurant si vor acasa, si stiu ca printr-o criza toata lumea va pleca acasa), fie au o nevoie pe care nu si-o pot exprima adecvat: Foamea, setea si oboseala sunt printre principalii factori declansatori, urmati de nevoia de atentie din partea parintilor. In articolul urmator voi incerca sa descriu cateva tehnici si metode prin care putem preveni aceste crize si de asemenea cateva idei despre ce am putea face atunci cand ne confruntam fata in fata cu teatrul de razboi declansat de un tantrum!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s