ce sa nu auda un copil de la parintii sai atunci cand il pedepsesc

Ce nu ar trebui sa auda un copil de la parintii sai atunci cand il pedepsesc

Vorbeam intr-un articol trecut despre cum si vorbele pot lasa vanatai mai ales pe sufletele oamenilor, si am exemplificat cateva formulari pe care un copil nu ar trebui sa le auda de la parintii sai. In randurile de mai jos as vrea sa discutam despre lucruri pe care parintii nu ar trebui sa le spuna copiilor lor atunci cand le aplica o pedeapsa, pentru ca pedeapsa respectiva sa isi atinga scopul si anume corectarea unui comportament nedorit.

O atitudine nociva pentru micuti este ca in momentul in care un parinte il cearta sau il pedepseste celalalt, sau o bunica sa ii ia imediat si fatis apararea: „lasa ca tata nu stie ce zice, vino sa te pupe mamica” . Pe langa faptul ca un astfel de comportament aduce mesaje paradoxale, copilul nemaintelegand ce este bine sau rau sa faca, este stirbita autoritatea parintelui care a incercat sa sanctioneze un anumit comportament. Chiar si in cazul in care pedeapsa ti se pare injusta cel mai bine este la inceput sa o lasi asa, apoi sa negociezi cu adultul fara ca prichindelul sa fie de fata, sa ajungeti daca este cazul la o scadere a pedepsei si apoi amandoi de fata sa ii aduceti acest lucru copilului la cunostiinta: „ am negociat pentru tine cu tati si a fost si el de acord sa fii pedepsit doar 15 minute”.

Tot la capitolul pedepse verbale nocive intra si binecunoscuta fraza „ nu o sa mai vorbesc niciodata cu tine”. Pe langa faptul ca face parte din triada ce poate induce teama de abandon, folosirea extremelor de tipul „niciodata” sau „intotdeauna” le va demonstra micutilor o „neseriozitate” a parintilor, acestea fiind „promisiuni” pe care de fapt nimeni nu si le poate tine. „Nu o sa iti mai cumpar niciodata jucarii” este o amenintare care poate da ceva rezultate prima data cand este folosita, dar de la a doua utilizare nici un pitic nu va mai tine cont de ea, pentru ca mai mult ca sigur intre prima si a doua oara cand a fost folosita cateva jucarii au mai fost cumparate. Ar fi de preferat ca acest gen de pedepse sa fie insotite de o limita de timp, echitabila pentru boroboata facuta, de perseverenta tuturor adultilor implicati pentru ducerea la capat a pedepsei si de explicarea faptei pentru care pedeapsa se aplica. Asadar, „pentru ca ai spart cana, noi am hotarat ca nu vei mai primi bomboane doua zile” devine o pedeapsa suficient de aspra cat cel mic sa o simta, sa o poata intelege si realizabila. Ar putea fi urmata la incheierea timpului de pedeapsa de inca o explicatie care sa clarifice faptul ca pedeapsa s-a incheiat „ sti ca nu ai avut voie sa mananci bomboane doua zile pentru ca ai spart cana. Acum ca cele doua zile au trecut si tu ai inteles ca nu este bine sa spargi cani ti-am cumparat niste bomboane”.

In criza de inspiratie si pentru a nu se pune pe ei intr-o lumina negativa, parintii externalizeaza autoritatea, si apeleaza la politie, doctori, educatoare sau alte tipuri de bau-bau. „ Vine nenea doctorul si iti face o injectie” sau „ lasa ca mergi tu la gradinita/scoala si o sa vezi!”. Aceste fraze nu fac altceva decat sa creeze o anxietate, o teama anticipatorie astefel incat pusi apoi fata in fata cu acele persoane sau evenimente copiii vor reactiona ostil, violent sau temator, uneori fiind vorba chiar de o frica adanc impamantenita, cum se intampla in cazul medicilor stomatologi.

In concluzie atunci cand aplicam o pedeapsa unui copil aceasta trebuie sa fie asumata de catre ambii parinti, trebuie sa fie echitabila in raport cu greseala comisa, trebuie sa fie aplicata pentru o anumita fapta sau comportament (nu folosim generalitati de tipul nu ai fost cuminte, ci concret ai spart vaza cu flori), imediat cum acesta a avut loc (nu aplicam pedepse retroactiv pentru ceva ce micutul a facut ieri, sau saptamana trecuta). Pedeapsa trebuie aplicata pe un anumit interval de timp (este nevoie si de determinarea parintilor pentru a o duce la bun sfarsit),trebuie explicata fapta pentru care se aplica, in termeni cat mai concreti si trebuie punctat momentul cand timpul de pedeapsa se incheie. Dupa cum spuneam este foarte importanta corelarea atat a tipului de pedeapsa cat si a timpului cu gravitatea faptei comise. Este impropriu sa spui unui copil de 3-4 ani ca nu mai are voie in parc 2 luni pentru ca a rupt o jucarie, plus ca intre timp o sa si uite din ce cauza nu mai are voie in parc si o sa isi dezvolte alte modalitati de petrecere a timpului, poate mai nocive, cum ar fi privitul la televizor ore in sir.. Poate este mai nimerit sa formulam „ astazi nu mergem in parc, deoarece esti pedepsit pentru ca ai stricat jucaria”.

De multe ori blamate, de multe ori utile in educatia copiilor, pedepsele trebuie aplicate cu grija pentru a-si atinge scopul, si anume corectarea unui comportament negativ. Iar pentru acest lucru, noi parintii avem nevoie de mult calm, rabdare si perseverenta.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s